Uneori trebuie sa fim singuri ca sa intelegem cum e sa fii impreuna...

Am intrat in acest tunel negru si intunecat orb ...) si ies cu ochii deschisi; am intrat rasfatat, razgiiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemultumit, ies cunoscind fericirea; am intrat nervos, suparacios, sensibil la fleacuri, ies nepasator; soarele si viata imi spuneau putin, acum stiu sa gust felioara de piine cit de mica; ies admirind mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies impacat: cu cei carora le-­am gresit, cu prietenii si dusmanii mei, ba si cu mine insumi. Am pierdut jumtatate din inima poate pentru totdeauna, dar nu imi pare rau , stiu ca acea jumatate este la loc sigur , intr-un loc cald si bine pastrata . Poate viata asa a fost sa fie , sa suferim chiar daca ne iubim, pana la urma ce este viata , poate doar o ipoteza, o inchipuire, un vis . Si stelele cad chiar daca stralucesc ... este ceva firesc . Un capitol din viata se incheie , o luam de la capat intr-un alt capitol mai puternici , mai indrazneti si chibzuiti parca renascand din propria mandrie si propriul orgoliu, o forta puternica de acolo de sus ne face sa mergem mai departe cu capul sus privind trecutul cu un zambet dureros, da.. traim in prezent iar viitorul nu ne sperie . Am invatat ca fiecare om te invata ceva , unii sunt pusi in interactiune cu noi pentru a ne obosi psihic , supara sau a ne face sa suferim dar sunt pusi cu un scop , acela de a ne face mai puternici pentru toate situatiile dificile care vor mai veni pana la sfarsit.. De ce oare nu multumim pentru ca dimineata putem vedea soarele, pentru ca ne putem ridica singuri din pat si putem asculta muzica si sa dansam... altii din pacate ar tanji pentru un minut de astfel de placere dar soarta nu le ofera aceasta sansa.. De ce sa trecem nepasatori pe langa cineva aflat la suferinta si de ce sa fim rasisti, nu avem oare acelasi sange si aceeasi menire pe pamant? De ce nu ne multumim cu ce avem desi pentru altii inseamna enorm? Ca o incheiere la aceasta postare am sa spun doua cuvinte.. SUNT FERICIT ! si pentru asta Singurul responsabil este Dumnezeu si Credinta..MULTUMESC pentru tot ... !

Dimineti divine ..

O harpa in mana dreapta tin
Si pe un nor ma legan lin
Vad totul de la departare
Simtind a timpului chemare..

De ce nu este pace oare
De ce ne`ndoctrinam cu jale
Sa fim din ce in ce mai rai
Sa fie asta o scapare ?!

Pe norul meu vad tot de sus
Creste inalte, mari , campii
Dar parca totul la apus
Devine tot mai gri.

Cobor incet din visul meu
Cu mana tot pe harpa
Ma intind si simt miros de roua
In iarba mult prea stearpa.

Al pacii antrenor imi este
Norul ce ma duce sus
A diminetii roua rece,
Caldura sarutarii tale
Si ingerii de la apus !

zambet de caine

zambetul sincer al unui caine.. entuziasmul unui copil la primirea unei jucarii ... stapanirea de sine al unui vanzator aflat intr-o polemica cu un client recalcitrant.. ura dainuita dintr-o relatie esuata.. iubirea de cel ce te-a procreat ... petala unei flori arse de soare ... iubirea sincera din fata altarului.. setea de libertate al unui ucigas ... regretul unui preot ... pacatele unei prostituate... dezbinarea unei relatii ce parea perfecta.. TOTUL ESTE RELATIV... NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR !

Imbratisare calda de primavara... norul unui print

Imbratisare calda de primavara adesea privita cu uimire dupa gerul indurat din trecut , vine ca o alinare a karmei .a integrarii in universul absolut feeric al unui nor pe care un print canta la harpa lui de aur . acel nor unul dintre norii cei mai pufosi existenti , revarsa in urma sa petale de crini si un minunat curcubeu pe care coboara incet notele muzicale ale harpei de aur . In urma lasam tot negativismul toata indoctrinarea din liceu asupra unor lucruri inexistente in univers , ne creem acel univers unic in care traim si pe care il slavim , credem in noi insine si ni se deschide calea catre cosmosul necunoscut si infinit, apreciem distanta dintre rau si bine si dintre divinitate si entitate, creem edificii lasandu-le in eternitate dupa pieire, viata insasi fiind o pauza intre doua eternitati . Flori de cires la umbra unui cui cu miresme imbatatoare si susurul unui izvor cristalin de munte , sunt uneele din lucrurile care ne fac sa iubim si mai mult natura inconjuratoare , viata !


LABES DANIEL. 12.03.2011

Zvacniri orgasmice,atingeri calde , sarutari fierbinti

Plutesc pe un nor invaluit de caldura nemarginita a trupului ei, incep prin a o strange in brate coborand usor tanjind dupa mirosul imbietor al pielii ei catifelate . O imagine feerica imi apare in ochi realizand ca suntem un INTREG , suntem contopiti de flacara placerii fiind dusi pe cele mai inalte culmi ale abisului . O zvacnire orgasmica imi strapunge trupul si un fior rece ma trece pe sira spinarii , te apuc de par si te trag spre mine soptindu-ti usor ... te ador
... as vrea ca aceste clipe sa nu se termine niciodata, sa ramanem un INTREG , sa te simt mereu, sa fie aceeasi placere infinita ... dar totul este relativ.. cand intram intr-un vis trebuie sa fim constienti de la inceput ca ne vom trezi din el.. dar nu regret nimic...totul a fost ca pe acel nor plutitor ...

S S D D

Chiar nu vrei sa iti implinesti originalitatea?
Sa fii spontan si sa-ti insusesti realitatea?
Adica filozof pentru Universul tau!
Insemnand sa nu fii univers postat pe stalp,
In Univers de Kazi, sfant...
...
Multe daruri la picior de cumpana,
Daruri a la Fortuna in furtuna,
In tine darul nu se astampara
Schimbare totala si efort muritor
Intre ciocan si nicovalala
Tu ramai doar doritor

Ai inelele pe degete si pocalele in mainile
Tale! Curcubee-n noapte si arme letale,
Uite-ma cum mi-o ard Kazi cu platane,
Singur pe Facebook, doritor de parte-n parte
Ochi vineti si multe oase sparte
Ghinion 7 ani, din priviri de copil crapate!

Adica fii serios, si buchea scrijeleste-o-n tabla,
Cu patima argheziana-n mucegai de flori si iarna!
Carnal sa-ti exprimi fiori si teama, creeatie in rama
Fericire si culori, in balsam de creatie sa mori
Stiind ca poti mai mult, stiind ca poti sa ne omori!


O.Z.N

Halucinatii profunde

Te chem.. te simt.. te vad.. esti o umbra... o liniste asurzitoare imi trece prin minte... nu intelegi viata desi faci parte din ea... te ridici si cazi , intrii si iesi, in acelasi timp , ce este timpul ?! de ce depindem de el ? de ce nu se opreste dar totodata noi sa continuam ce avem de facut fara TIMP . O linise asurzitoare imi trece in directia opusa fata de cea care mi-a trecut mai devreme.. vad din nou o umbra intunecata , o culoare pala imi atinge retina dandu-mi o senzatie de plutire in neantul stins , va privesc de sus... va vad... vad tot !!! vad oamenii... vad forfota cotidiana.. dar eu nu fac parte din ea... eu sunt sus... plutesc ... nu stau in trafic, nu mi-e frig, nu stau la cozi.... as vrea sa ramas asa... un abur... un strop de roua plutitor... dar stai... ceva se intampla.. NU..,nu cred ca e adevarat.. incep sa ma trezesc... da... m-am trezit.. oare exist ?! sau sunt un abur plutitor deasupra voastra ?! Oare suntem doar imaginatia unui copil de 9 ani sau doar experimentul unei generatii mult mai avansate decat noi? vom afla aceste raspunsuri sau nu le vom afla... totul este relativ !!


M>>> m-am trezit :(